și am vazut lumina cum s-a rupt în bucăți
la picioarele mesei
am văzut cai de lemn în libertate și sete
multă sete am văzut cum umblă
în paharele goale
mi-am atins vârful degetelor cu o privire de lup
care nu și-a cunoscut niciodată
lanțul în suflet
și am urlat cu gura unui alt om
să se facă un munte de sticle înaintea tuturor lucrurilor
care au fost oameni cândva
să ne bem mințile până la sfârșitul rotund al mesei
să ne transformăm mâinile în arme de distrugere în masă
războaie mondiale să se ascundă în sufletele noastre mecanice
pentru că ale noastre sunt drumurile fără întoarcere
ale noastre sunt cele nouă porți
de la capătul lumii!


Cine dracu e ăsta?
Un sfârșit domnule!
Și ce caută aici?
Ce caută toți sfârșiții la un moment dat.
Programează-l pentru mâine dimineață la ora 9. Astăzi s-au ocupat toate locurile de cerșit. Și până diseară mai avem și alți oameni de umblat.
Bine domnule îi transmit!
Ce?
Să moară mai puțin până mâine dimineață!